Super inspirator blogu’ lu’ dorin ăla cu livebloggingu’. Ceva cu fsck something. Uh, clar îi tutorial de cum să te faci un mic linux guru local. Evident că pentru neiniţiaţi pare doar un mişto la adresa ăstora cu apucături trendy sau derivate.Step one: trebe’ găsit un eveniment oarecare. Ceva cât mai oarecare, cred că trebuie să impresionez şi printr-o capacitate uimitoare de a analiza extrem de profund orice banalitate.

Ghinion. No events. Events queue is empty! Dar asta este în sinea ei o chestie bună: am procesat sau am lăsat să treacă mai departe (fără să mă simt afecat) toate evenimentele. Şi încă mă simt cât de cât la fel de funcţional! (e că-s bun?!? îmi dau un os pentru asta). Da’ să fiu realist: nu sunt o persoană condusă de evenimente. Lumea imaginară în care trăiesc nu a ajuns în halul ăsta de dezvoltare. De abia descoperă bronzul, organizarea pe ginţi şi programarea procedurală.

Ok! Eventurile altora. Aruncând cu ochiul la alţii în curte (peste curtea cu Elodia – să-i fie jenă cu a apărut pe nici o listă de vot!) am aflat doar că Echilibru Iliescu şi Bucurenciu se mai agitau cu ceva chestii ecologiste (e că am nimerit-o prin posturile trecute ;;) ?). Donald Rumsfeld a mai scăpat bazma curată dintr-un proces intentat de susţinătorii super-drepturilor omului undeva prin Franţa (în cazul de faţă dreptul de a fi tratat super drăguţ la Guantanamo chiar şi când te-ai spetit ajutăndu-ţi prietenii care luptă pentru libertate – prieteni care nu sunt nişte bigoţi bătuţi în cap şi nu fac discriminări nici măcar de vârstă: trimit din când în când chiar şi un kinder de 6 ani cu bomba de gât spre câte o bază americană). Ceva dudeţică sătulă de nedreptate socială s-o dus de bună voie şi nesilită de nimeni să lupte în FARC, da’ a constatat că visele umede cu iz comunist chiar sux în real-life (google your self about Tanja Nijmeijer). Vadim se demisionează. Nu, stai, nu i se dă voie să demisioneze, trebuie să lupte în continuare, etc.

O groază de event-uri. La nici unul n-am putut să mă bloghez live. That’s it! I’ll never be a linux guru :-S Mai ales unul local. Toate chestiile faine se intampla total nelocal!

hash Says: “Nu uita ca tovarasul Iliescu a studiat dialectica – drept urmare stapaneste bine arta de a vorbi mult si a nu spune nimic. Ai fi asteptat o schimbare in stilul dumnealui de scris numai pentru ca a intrat in “blogosfera”?”

Nu. Pentru că dialectica (în modul în care o folosesc ei) nu are nici o legătură cu ‘aflarea adevărului’ şi ‘logica formală’ sau ce mai zice dexu’ că o fi – şi în momentul în care continui să discuţi doar partea convenabilă este cam greu să ajungi la un rezultat valabil.
Şi pentru că Ion ‘echilibru’ Iliescu spune la fel de multe ca şi atunci când apărea pe sticlă să ne zică ce şi cum cu teroriştii sau mulţumea minerilor care au plantat flori în capu’ studenţilor. Ne spune cum că a primit deja încrederea [noastră ?] şi deci este deja ‘uns’ ca lider de opinie, ne spune că l-am vrut. Trăiască adeziunea întregului popor. În următorul lui post când face referire la cei care au avut de comentat negativ la răsăritului soarelui şi în blogosferă termenul este “contestatari supăraţi”. Nu sunt ‘opozanţi’, nu sunt doar persoane care-şi manifestă dezacordul asupra ideilor şi metodelor lui . Sunt nişte supăraţi – mama lor de ofticoşi – dar mai ales sunt ‘contestatari’. Îi contestăm rolul de lider de opinie. Suntem nişte elemente antisociale, duşmani ai orânduirii de stat şi de partid. Mă rog, nu chiar asta. :P Având în vedere că trebuie altfel de duşmani de clasă în vremurile astea. Acum sunt “persoane care isi manifesta dezacordul asupra dreptului meu la libera exprimare”. Ce mai, duşmanii democraţiei. Avem probleme cu a accepta un dialog normal şi murim de ciudă că are atâta dreptate.

Ion ‘echilibru’ Iliescu spune la fel de multe cu la fel de puţine cuvinte. Da “vorbeşte mult si a nu spune nimic”. Compromiţător. Şansele de a-l auzi spunând ceva compromiţător sunt minime. Pentru că principalul lui rol nu este de a instiga ci de a implanta diverse idei cu câteva cuvinte bine alese.

Leapşă nouă (cred): Famous last words.

1) “Piece of cake, leave him to me” – Pierre Closterman înainte de angaja un Me-109 (ok, nu o murit, da’ tot a dat neamţu cu el de pământ un pic :D)

2) I’ve learned how to use this in the bootcamp Seargent! – some Lt. his third day in ‘Nam.

3) Ofcourse I’ll clean up my code first thing in the morning – unknown programmer

4) Nu trageţi tovarăşi! – tov. Andropov în timpul autopsiei.

Leapşa goes to dorin, horia. And botache. And whoever really is suffering from lack of activity and is having time for such things.

piese muzicale favorite – leapşă ajunsă pe capul meu de la dorin:

1. Richard Wagner – Tannhäuser
2. Mussorgsky – Promenada
3. Metallica & San Francisco Symphony Orchestra – Battery
4. Haggard – Per aspera ad astra, Herr Mannelig
5. Bob Dylan – With god on our side
6. Jimi Hendrix – Purple haze
7. Timpuri noi – Victoria (chiar, voi vedeţi vreo schimbare? :P)
8. ??? – Minstrel Boy

Fericit că am reuşit să nu fiu total antisocial, pasez leapşa mai departe lu’ horia şi celor care au chef de genul ăsta de activităţi.

Iară un post d’al lu’ Ilici a ajuns pe primul loc.

Dar măcar vineri seara i-am suflat un pic în ceafă.

Peseu: Da, poate dau impresia de mică obsesie or something, dar: 1) m-a amuzat prea tare să văd postul lui ilici lângă unul cu tagurile vizibile mai sus (chit că era al meu :P :P) 2) n-au cum să fie suficient de mulţi suficient de obsedaţi când e vorba să luam atitudine într-un fel sau altul împotriva ăstora.

Asta e un ‘remix’ al unui fost post pe care îl am auto cenzurasem pe anumite motive. Dar la cererea publicului (deh, eu nu voriam, ei au cerut insistent :P:P)

Mă împiedicasem de postul “Mi-a raspuns presedintele“. Post unde un prim comentariu “necorespunzător” a fost şters. Motiv pentru care postămiu’ era intitulat ‘altul cu lipsă de ostilitate’ şi început cu ceva de genul “în care auutoorul ne spune că i-a răspuns … preşedintele României de acum cativa”. Şi auutoorul spunea că îl place pe Iliescu dintre toţi preşedinţii de după ‘89 pentru că are o groază de calităţi. Că suntem cu toţii vinovaţi de situaţia actuală, etc. Şi să-i spunem dacă greşeşte. (read his post, I ain’t writing all that stuff again here :P)

Evident nu greşea complet: că doar gusturile nu se discută. Iliescu are calităţi. Da, incontestabil are calităţi. De obicei vârfurile au multe calităţi, indiferent de ce parte a baricadei se află. Germanii erau consideraţi unii dintre cei mai bine educaţi oameni prin ‘30 şi asta nu a împiedicat cu nimic ascensiunea nazismului. Himmler sau Molotov au fost cel puţin sclipitori. Şi exemplele de oameni cu calităţi pot continua.

Şi nici cu ’sunem cu toţii vinovaţi’ nu greşea prea mult, pentru că răspunsurile noastre la adresa unor “foşti” sau “urmaşi de foşti” ar trebui să fie mult mai energice, mai organizate şi mai prompte.

Dacă “Iliescu a fost preşedintele favorit de după ‘89″, care este preşedintele favorit dintre toţi preşedinţii pe care i-a avut România?. Se pot include şi secretari generali, no problem. :)

Presupunând că Iliescu nu este vinovat pentru chemarea minerilor, atitudinea (publică) de după sosirea minerilor este cel puţin discutabilă.

“în perioada in care ne-a condus – si nu uitati ce vremuri erau – puteam fi implicati cu usurinta in evenimente ” deosebite ” chiar internationale pe care consider ca le-a evitat prin diplomatie si inteligenta.” – care evenimente? De ce nu e pomenit măcar unul?

n.red. :”> – postul meu are titlul de “altul cu lipsa de ostilitate” pentru că primul comentariu la postul cu pricina a fost sters si a doua zi de dimineata era un singur comment foarte aprobator – mi-a adus aminte de cineva care nu a simţit dram de ostilitate de când şi-a făcut blog :) Anyway, nu am nimic cu serbionel, doar cu ideea desprinsa din postul lui şi sper că nu par ostil la adresa lui :).

Dacă va duce-ti pe http://botd.wordpress.com/top-posts/?lang=ro sau http://botd.wordpress.com/?lang=ro şi o să observaţi o mica problemă a sistemului de rating al blogurilor de pe wordpress.com. Ajutaţi la corectarea acestui bug vizitând cât mai multe post-uri/blog-uri cotate momentan sub “Primii pasi in blogosfera” respectiv blogul lui Ilici intitulat “ECHILBRU”. Rugaţi amicii, rudele, vecinii şi alte entităţi capabile de (măcar) clicăire să ajute la corectarea acestei probleme. Această problemă s-ar putea repeta. Nu o lăsaţi nerezolvată.

De când se bloghează Iliescu zice că n-a întâlnit un dram de ostilitate. Eu îi sunt ostil. Tu?

Trebuie să acceptăm faptul că e este o persoană politicoasă, că ştie să abordeze corespunzător problemele. Şi nu în ultimul rând, că se poate pune bază pe el. Nu credeţi asta: ia vedeţi ce frumos ne spune cum că ne mulţumeşte pentru încrederea acordată.Este simpatic. Cum nu ne poate fi simpatic? Doar face primii lui paşi în blogosferă. E că-i un dulce? Hai, aşa, copăcel. Da’ creşte el mare.

Da’ parcă a mai crescut un pic. Prin ‘89 când o apărut pe sticlă să ne prezinte lista de salvatorii naţiei, ultimul pe listă CU VOIA DUMNEAVOASTRĂ, era el. Normal că a noastră, nu? Noi, pipălul – nu personal, ci “restul”. I-am dat voie. Normal că nu fiecare individ în parte şi-a dat acordul. Au fost ceilalţi, marea majoritate cu care e atât de greu să te consulţi şi să-ţi dai seama că şi ei ştiau doar că “restul” şi-au dat voia.

Atunci era un pic mai mic, aşa la vro’ 2-3 cm cât părea pe sticlă.

Acum pare mai mare, se întinde pe vro’ 15×15 cm. Ne mulţumeşte pentru încrederea acordată. Nouă doar pentru că i-am citit din greşeală postu’? Ălora care-i găzduiesc blogul? Nu contează. Important este faptul că i-am acordat cică încrederea. Nu cred că este doar o înţălegere greşită a modului în care se poate pune un blog pe wordpress sau altundeva. Nu, omul ăsta, la fel ca alţii mai roşii sau mai rozalii, are o capacitate uimitoare de a confisca. A confiscat o revoluţie, doar nu o să ne crizăm că ne confiscă încrederea acu’ şi pe blogăsu’. Nu cred că a ramas cu impresia că i s-a dat aprobarea pentru blog de undeva de sus. Nu cred că înţălege greşit conceptul, dreptul de ‘exprimare liberă’. Îl înţălege foarte bine, şi la fel ca şi prietenii lui roşii şi rozalii îl exploatează la maxim – exceptând cazul în care le stă în puteri să-l îngrădească la maxim.

De ceva ani majoritatea aberaţiilor de stânga nu mai sunt atât de virulente. Nu-ţi mai bat timpanul cu “Timpul revoluţiei e acum şi locul e fix aici”. Acum reuşesc să demonstreze că o minciuna rămâne o minciună doar dacă nu este repetată de un număr suficient de ori. Deci, aceleaşi aberaţii trebuiesc repetate vehement, din nou şi din nou şi din nou. De preferinţă până când nu-şi mai aduce nimeni aminte şi de o altă versiune.

Şi e un procedeu simplu. Teza nu o mai serveşti într-o formă brută, că doar pipălii e proşti şi nu suficient de enlighted să te înţăleagă. So … cauţi poveştile corespunzătoare din the real life. Tai din ele toate elementele necorespunzătoare tezei tale. Ce a mai rămas se răstălmăceşte de un număr suficient de ori. Înainte de servire trebuie împachetată alături de chestii trendy. Pentru cei de stanga de obicei ceva cu pacea-n lume, dreptul la avort, drepturile homosexualilor, ceva ecologie. Whatever. Tre să sune politicăli corect. Nu trebuie să fie idei care au neapărat legătură cu teza ta. Merg şi astea confiscate şi puse în slujba cauzei.

Apar chestii gen Bucurenciu, care apărându-se de acuzatiile cum că ar fi pro-comunist se erijează în observator echidistant al întregii lumi prin prisma marxismului. Care vrem nu vrem, are dreptate! Ne spune că popoarele lumii – ălea mai capitaliste – au devenit conştiente de responsabilitatea care o au pentru ce s-a întâmplat şi încă se întâmplă în Africa. Că-şi cam recunosc vina. Nici un cuvânt despre o chestie gen Congo în perioada când era colonie belgiana – intre 1948 si 1958 a avut o creştere a productivităţii industriale de doua ori şi jumătate – de care s-a ales praful datorită politicienilor LOCALNICI. Nici despre roşii gen Dagmar Hammarskjold – secretar ONU ‘53-’61 care au avut influenţe cel puţin nefaste în Africa acelor ani. De asemenea ar fi politichăli incorect să vorbeşti despre violenţele negrilor împotriva negrilor, albilor sau asiaticilor. Ştim cu toţii cât de mult au suferit indienii din cauza imperialismului britanic. Ghandi e un sfânt. Nu contează că ţesutul de mână pe care-l aprecia atât de mult era contraproductiv într-o ţară a cărei exporturi se bazau şi pe producţia masivă de textile. Sau costurile destul de ridicate ale vieţii necesare vieţii în sărăcie pe care o ducea. Dar se ignoră convenabil şarlatanismul lui Ghandi şi faptul că metodele lui nu aveau cum să funcţioneze decât într-un imperiu ultra-liberal. Se ştie că urmaşul lui ţipa împotriva imperialismului occidental. Dar că Nehru nu a avut nimic de comentat când China a ocupat Tibetul sau Rusia a înabuşit revoluţia din Ungaria.

Bucurenciu se miră de ce unii sunt niste anti-comunisti obsedati si au tupeu’ de a-l acuza de te miri ce. Şi se apară repetând teze bazate pe adevăruri confiscate. Alminteri e un tip dezgheţat, face impresa unui bun cunoscător într-o sumedenie de domenii. Cum naiba să nu-l bage în seamă mulţi tineri din ziua de azi. Că doar e unu’ la fel de tânar ca şi ei. Nu un moş cu sechele din trecut. Dorin Lazăr zice la un moment dat plin de optimism că o să stea altfel treaba după alegerile din Nov. 2007. Nu, nu o să stea mai bine. Sunt prea multe tricouri cu Che Guevara si prea putine cu Che Guevara + inscriptii de genul “am acest tricou multumita capitalismului” sau “communism killed 100.000.000 people and all I’ve got is this lousy shirt”.

Şi, revenind cu voia dumneavoastă la tovarăşul Iliescu: omul ăsta naşte ceva trăiri. Cum auzi ce scrie sau citeşti ce zice (amazing, huh?), cum parcă începi să simţi gust de suc gastric pe limbă – mulţumesc din inimă partidului că mă ajută să-mi reamintesc anumite aspecte ale fiziologiei mele. Sau pe de altă parte poţi descoperii cât de repede poţi ajunge să stai pe zonele posterioare consacrate susţinerii oamenilor muţi de admiraţie – în cazul băbuţelor dili şi tinerilor blegopterici.

Cum ar fi fost Royal Navy politicăli corect pe vremea războaielor napoleoniene:

Nelson: “Order the signal, Hardy.”

Hardy: “Aye, aye sir.”

Nelson: “Hold on, that’s not what I dictated to Flags. What’s the meaning of this?”

Hardy: “Sorry sir?”

Nelson (reading aloud): “‘England expects every person to do his or her duty, regardless of race, gender, sexual orientation, religious persuasion or disability.’ What gobbledygook is this?”

Hardy: “Admiralty policy, I’m afraid, sir. We’re an equal opportunities employer now. We had the devil’s own job getting ‘England’ past the censors, lest it be considered racist.”

Nelson: “Gadzooks, Hardy. Hand me my pipe and tobacco.”

Hardy: “Sorry sir. All naval vessels have now been designated smoke-free working environments.”

Nelson: “In that case, break open the rum ration. Let us splice the main brace to steel the men before battle.”

Hardy: “The rum ration has been abolished, Admiral. Its part of the Government’s policy on binge drinking.”

Nelson: “Good heavens, Hardy. I suppose we’d better get on with it…….. full speed ahead.”

Hardy: “I think you’ll find that there’s a 4 knot speed limit in this stretch of water.”

Nelson: “Damn it man! We are on the eve of the greatest sea battle in history. We must advance with all dispatch. Report from the crow’s nest, please.”

Hardy: “That won’t be possible, sir.”

Nelson: “What?”

Hardy: “Health and Safety have closed the crow’s nest, sir. No harness. And they said that rope ladders don’t meet regulations. They won’t let anyone up there until a proper scaffolding can be erected.”

Nelson: “Then get me the ship’s carpenter without delay, Hardy.”

Hardy: “He’s busy knocking up a wheelchair access to the fo’c’sle, Admiral.”

Nelson: “Wheelchair access? I’ve never heard anything so absurd.”

Hardy: “Health and safety again, sir. We have to provide a barrier-free environment for the differently abled.”

Nelson: “Differently abled? I’ve only one arm and one eye and I refuse even to hear mention of the word. I didn’t rise to the rank of admiral by playing the disability card.”

Hardy: “Actually, sir, you did. The Royal Navy is under represented in the areas of visual impairment and limb deficiency.”

Nelson: “Whatever next? Give me full sail. The salt spray beckons.”

Hardy: “A couple of problems there too, sir. Health and safety won’t let the crew up the rigging without hard hats. And they don’t want anyone breathing in too much salt – haven’t you seen the adverts?”

Nelson: “I’ve never heard such infamy. Break out the cannon and tell the men to stand by to engage the enemy.”

Hardy: “The men are a bit worried about shooting at anyone, Admiral.”

Nelson: “What? This is mutiny!”

Hardy: “It’s not that, sir. It’s just that they’re afraid of being charged with murder if they actually kill anyone. There’s a couple of legal-aid lawyers on board, watching everyone like hawks.”

Nelson: “Then how are we to sink the Frenchies and the Spanish?”

Hardy: “Actually, sir, we’re not.”

Nelson: “We’re not?”

Hardy: “No, sir. The French and the Spanish are our European partners now. According to the Common Fisheries Policy, we shouldn’t even be in this stretch of water. We could get hit with a claim for compensation.”

Nelson: “But you must hate a Frenchman as you hate the devil.”

Hardy: “I wouldn’t let the ship’s diversity co-ordinator hear you saying that, sir. You’ll be up on disciplinary report.”

Nelson: “You must consider every man an enemy, who speaks ill of your King.”

Hardy: “Not any more, sir. We must be inclusive in this multicultural age. Now put on your Kevlar vest; it’s the rules. It could save your life.”

Nelson: “Don’t tell me – health and safety. Whatever happened to rum, sodomy and the lash?”

Hardy: “As I explained, sir, rum is off the menu! And there’s a ban on corporal punishment.”

Nelson: “What about sodomy?”

Hardy: “I believe that is now legal, sir.”

Nelson: “In that case …kiss me, Hardy.”

(ain’t mine, got it on mail, googleable source I presume :), all credits (and my thanks) goes to the author)

Back to kubuntu 7.10. :( . Incercat un Arch. Text installers still makes me feel like a pro! alminteri cică e o chestie kinda slim and fast and … am adormit deoarece instalatul unui x + kde parea sa dureze semi-etern – se înţepenea la fiecare jumatate de package downloadat … and no auto-resume or something. Next was a Fedora 8 nice colors. it’s kinda blue thingy. N-a mers compizul decât după ceva luat la pilă (nu mai ştiu de ce a mers după şi nu a mers din prima)- and i’m having a very standard issue intel GMA 950 video board.

Anyway, back to kub. Mult mai multe chestii mergând ‘out of the box’. sortof… knetworkmanager-ul nu-mi place şi folosesc network-admin (nu instalasem the gnome thingy şi a trebuit să fac de mână un /root/.gconf2/ ca să-şi poată salva configuraţiile de reţea – took a while to figure this one out). Volume Up/Down keys, care în 7.04 nu dădeau nici o bătaie de cap, ‘vizual’ mergeau între 0 şi 11% că altfel se auzea totul la fel de tare (fixed kmilo here: kmilo patched deb – după instalare am mai rulat si un kmixctrl :( ). Altfel, i-am mai ‘redus’ din look-ul de kubuntu cu efort mini (arată ceva de genul ăsta).