poveştile bunicii

hash Says: “Nu uita ca tovarasul Iliescu a studiat dialectica - drept urmare stapaneste bine arta de a vorbi mult si a nu spune nimic. Ai fi asteptat o schimbare in stilul dumnealui de scris numai pentru ca a intrat in “blogosfera”?”

Nu. Pentru că dialectica (în modul în care o folosesc ei) nu are nici o legătură cu ‘aflarea adevărului’ şi ‘logica formală’ sau ce mai zice dexu’ că o fi - şi în momentul în care continui să discuţi doar partea convenabilă este cam greu să ajungi la un rezultat valabil.
Şi pentru că Ion ‘echilibru’ Iliescu spune la fel de multe ca şi atunci când apărea pe sticlă să ne zică ce şi cum cu teroriştii sau mulţumea minerilor care au plantat flori în capu’ studenţilor. Ne spune cum că a primit deja încrederea [noastră ?] şi deci este deja ‘uns’ ca lider de opinie, ne spune că l-am vrut. Trăiască adeziunea întregului popor. În următorul lui post când face referire la cei care au avut de comentat negativ la răsăritului soarelui şi în blogosferă termenul este “contestatari supăraţi”. Nu sunt ‘opozanţi’, nu sunt doar persoane care-şi manifestă dezacordul asupra ideilor şi metodelor lui . Sunt nişte supăraţi - mama lor de ofticoşi - dar mai ales sunt ‘contestatari’. Îi contestăm rolul de lider de opinie. Suntem nişte elemente antisociale, duşmani ai orânduirii de stat şi de partid. Mă rog, nu chiar asta. :P Având în vedere că trebuie altfel de duşmani de clasă în vremurile astea. Acum sunt “persoane care isi manifesta dezacordul asupra dreptului meu la libera exprimare”. Ce mai, duşmanii democraţiei. Avem probleme cu a accepta un dialog normal şi murim de ciudă că are atâta dreptate.

Ion ‘echilibru’ Iliescu spune la fel de multe cu la fel de puţine cuvinte. Da “vorbeşte mult si a nu spune nimic”. Compromiţător. Şansele de a-l auzi spunând ceva compromiţător sunt minime. Pentru că principalul lui rol nu este de a instiga ci de a implanta diverse idei cu câteva cuvinte bine alese.